Da, chiar si cei mai buni dintre noi le spun uneori minciuni copiilor. Sunt doar
niste minciuni nevinovate care nu fac nici un rau, nu-i asa? Acest lucru este valabil pentru minciunile "de dezvoltare" care ajuta copiii sa renunte la obiceiurile rele ("daca nu incetezi sa-ti sugi degetul, in cele din urma va cadea! . De fapt, uneori, coafareaadevarului este cel mai responsabil lucru care poate fi facut.



Micile minciuni fac parte din arsenalul
parintilor

Daca declarati sus si tare ca nu v-ati mintit vreodata copilul, probabil ca
impingeti adevarul la limita. Gogosile pot fi inofensive ca "nu mai este ciocolata" sau mai semnificative, precum "iepurasul tau Richi s-a dus sa traiasca la o ferma de la tara," dar sa recunoastem: minciuna bine gandita face parte la fel de mult din arsenalul unei mame ca si servetelele umede si pampersii. Iar sondajele recente arata ca 84 la suta dintre mame le spun
minciuni copiilor lor cel putin o data pe luna.

Minciunile care ajuta
Noi mamele, avem tendinta sa ne invinovatim pentru minciunile spuse copiilor; peste 76 la suta dintre mame se simt vinovate de faptul ca le toarna uneori gogosi copiilor. Dar neadevarurile care va zboara din gura in momentele-limita (de exemplu: crizele de isterie pe care le face copilul in public) nu le fac un rau definitiv copiilor.

Acest lucru este valabil pentru minciunile "de dezvoltare" care ajuta copiii sa renunte la obiceiurile rele ("daca nu incetezi sa-ti sugi degetul, in cele
din urma va cadea! . De fapt, uneori,  coafarea adevarului este cel mai
responsabil lucru care poate fi facut.

Ce spun specialistii

O parte din rolul dumneavoastra de parinte este sa stabiliti ce anume sa dezvaluiti la varsta si stadiul de dezvoltare pe care le are copilul. Adesea,
este mai inteligent sa le spunem o mica parte a realitatii decat intregul adevar neplacut si complicat. A le spune ca tati nu se mai duce la serviciu deoarece firma lui s-a inchis poate sa nu zugraveasca o imagine precisa a modului in care a fost concediat, a faptului ca bugetul familiei are gauri mari si a faptului ca nu veti merge prea curand in concediu, dar ii ofera copilului destule informatii ca sa inteleaga tensiunea care exista in casa.

Mai mult, mica lipsa de onestitate este necesara daca adevarul este inutil de dureros pentru destinatar ceea ce este o lectie importanta de bunatate pe care i-o oferiti copilului, ceea ce va putea reprezenta un model mai tarziu pentru el. A-i spune bunicii ca tarta ei de fructe este delicioasa poate fi o mare minciuna, dar este lucrul cel mai bun pe care il puteti face dupa ce si-a pus toate eforturile si tot sufletul in prepararea ei.


Si mai sunt povestile pe care i le spunem copilului despre Mos Craciun, Mos Nicolae, iepurasul de Pasti, zana maseluta si multe alte personaje  da, la drept vorbind sunt tot minciuni, dar ne ajuta sa cream traditii care ii ofera copilului mari bucurii.

Si totusi, cat de multe minciuni sunt in
regula?

Evident, nu ne dorim sa facem din minciuni o parte a repertoriului nostru
zilnic. Copiii isi urmaresc parintii cu vigilenta de soim si observa
inadvertentele. Pe termen scurt, daca suntem prinsi cu minciuna, copilul este putin bosumflat si noi suntem jenati, spun psihologii. Dar pe termen lung, faptul ca ne prind in mod repetat cu minciuna il face pe copil sa ajunga la concluzia ca nu poate avea incredere in parinti. Copiii au nevoie ca parintii lor sa fie un pol al certitudinilor, iar fiecare minciuna este o fisura in increderea lor. In plus, copiii parintilor care mint frecvent ajung sa se priceapa si ei sa insele si sa minta  si o fac mai des. Cel mai important lucru, de fiecare data cand mintim spre a evita un subiect
dificil, ca sexul sau bolile, pierdem o pretioasa ocazie de a le vorbi deschis si onest si de a le transmite mesajul ca pot conta oricand pe noi, chiar si atunci cand au sa ne spuna lucruri ciudate sau neplacute.
Voi ce minciunele spuneti copiilor dvs?